Iti versi lacrimile in venele mele
si spargi orbirea sufletului meu...
Nu esti langa mine cand ultima data respir,
nu imi vei aminti gustul dureros de amar al inimii tale,
Imi lasi gandul sa se inece-n ochii mei...
Iti eliberezi sufletul de mine,
aruncandu-ma in pacea mortii libere...
Nu ma chinui-n umbrele mortii tale,
ci lasa-ma sa ma scald in raza lunii...
Iti urmez picioarele obosite-n venele mele...
si imi ignori umilinta...
ascultandu-ma in noroiul fiintei tale,
Ponegrindu-mi sufletul...
Tu ... suflet perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu