De strabatut in amaraciune
Pe campia insetata
Faneata ma afunda.
Arsita mi-a cuprins si ultima suflare
Privind in zare nu zaresc nici un rau
Nici o fantana
Doar fanetea ma ingana.
Si cad la poalele cerului
Privind cu induiosare
O dulce cer macar o picatura
Si o furtuna se arata
Iar arsia ne-e stinsa de lacrimari reci
Si dulci de insetare
Ma ridic si parca am din nou putere
Poate o minune a facut ca cerul sa asculte
Si cu dorinta sa-mi cuprinda
Trupul de lacrimari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu